Să fii lumină în întuneric
Și-un soare blând ce încălzește
Topind ghețarul cel puternic
Din sufletul ce lâncezește
În temnița păcatului...
Să-aduci lumina Cerului
În orice loc întunecat
Din ființa veche-a omului
Și dezrobirea de păcat,
Căci la aceasta-ai fost chemat.

Să fii o sare ce dă gust
Și farmec sfânt societății.
Mergând pe drumul cel îngust
Presară gustul bunătății
Și-a tot ce-nseamnă har,
Ca să nu-ți fie în zadar
Trăirea, zbuciumul și mersul,
Căci Preamărindu-L pe Mesia
Și promovându-I interesul
Îi poți lărgi Împărăția.

Să fii lumină, sare și speranță
Aducător în lume de viață,
O flacără-ndrăzneață a iubirii,
Să răspândești slava măreață
A Harului și-a Mântuirii
La cei cuprinși în ghearele pieirii.
Căci nu-i vreun rang mai glorios
Și nici n-a fost sub soare
Ca cel de rob al lui Hristos,
Nici bucurie nu-i mai mare

Ca cea de-a fi conlucrător,
Părtaș Lucrării Mântuitoare
A Preamăritului Mântuitor.
Primit-ai cinstea aceasta mare
Să fii conlucrător mereu
Cu Însuși Domnul Dumnezeu
La mântuirea omenirii...
Să nu iei lucru-acesta ușor
Cuprins de mreaja nepăsării
Că-atuncea mori cu cei mor!

Zaragoza 18/04/2012
de Ioan Hapca (Ionică)